Remedii naturiste pentru cistită

1 iulie 2020/în Perspectivă /

Infecții ale tractului urinar (ITU)

Infecțiile tractului urinar inferior (ITU) sunt o afecțiune foarte frecventă. Acestea afectează în principal femeile adulte, cu o incidență de 50 de ori mai mare decât la bărbați, datorită lungimii mai scurte a uretrei feminine care permite bacteriilor din intestin să migreze spre vezică, unde se înmulțesc declanșând o infecție și simptome de inflamație. Cistita poate apărea mai frecvent în timpul contactelor sexuale sau în cazurile de igienă intimă insuficientă. Se manifestă în cea mai mare parte sub formă de arsură și mâncărime înainte și după micțiune. În multe cazuri, poate fi însoțită de secreții vaginale cauzate de vaginoză bacteriană și uneori, de herpes genital.

O strategie integrată de prevenire și vindecare

În faza sa acută, cistita se tratează cu medicamente simptomatice (antiinflamatoare sau antispastice) și antibiotice, prescrise de medic pentru o perioadă cât mai scurtă (sunt disponibile preparate monodozate) pe baza rezultatelor antibiogramei. Tratamentul cu medicina naturistă este adesea combinat cu tratamentul cu antibiotice, pentru a controla mai bine simptomele și a preveni infecțiile recurente. În prezența cistitei recurente, Asociația Europeană de Urologie recomandă utilizarea tratamentelor ca alternativă la antibiotice pentru a preveni utilizarea repetată și prelungită a acestora din urmă, în vederea prevenirii formării tulpinilor rezistente. Preparatele naturale disponibile valorifică în mod deosebit proprietățile merișorului american, manozei și acetilcisteinei.

Odată ce ITU a fost diagnosticată, este pusă în aplicare o strategie terapeutică integrată care include și măsuri generale care sunt rezumate mai jos:

• Bea mult, cel putin 1,5 litri de apă pe zi, în înghițituri mici și între mese.
• Evitați absolut toate formele de constipație, consumând multe fibre care ajută la menținerea nivelului fiziologic al florei bacteriene intestinale.
• După evacuarea intestinului, femeile trebuie să șteargă din față în spate, și nu invers, pentru a nu contamina tractul urinar cu microbi intestinali.
• Echilibrează flora intestinală prin recurgerea la probiotice pentru a contracara disbioza intestinală, responsabilă de un dezechilibru al ecologiei intestinale.
• Evitați hainele prea strâmte și mulate în zona genitală (evitați colanți, lenjerie intimă prea strâmtă, tampoanele interne, pantalonii strâmți).
• Urinați des și evitați să țineți urina. Urinați după act sexual.
• Consultați un medic pentru a investiga o cauză locală (malformație a tractului urinar, pietre, polipi), în caz de frison, febră, dureri de spate, stare generală proastă și cistită recurentă.
• Folosiți preparate fitoterapeutice și suplimente nutritive care acționează în mod specific asupra infecțiilor tractului urinar (Afine, D-Manoză, N-acetilcisteină), mai ales în cazul recidivei.

Probiotice

În 1989, cercetătorul englez R. Fuller a folosit termenul „probiotic” pentru a defini „un supliment alimentar microbian viu care afectează benefic organismul gazdă prin îmbunătățirea echilibrului microbian intestinal al acestuia”. În anii 1960, conceptul de probiotic (din grecescul pro-bios, „care favorizează viața”) fusese folosit pentru a se diferenția de conceptul de antibiotic (anti-bios, „împotriva vieții”): primul previne infecțiile bacteriene prin îmbogățirea microflorei intestinale cu microorganisme care pot contracara creșterea bacteriilor patogene, în timp ce acestea din urmă distrug direct bacteriile responsabile de infecții. Antibioticele însă, distrug și bacteriile bune sau probiotice și, atunci când nu mai sunt luate, ele lasă intestinul expus dezvoltării agenților patogeni. De aceea, după un tratament cu antibiotice, se recomandă administrarea de probiotice pentru refacerea florei fiziologice protectoare. Probioticele, sunt în general identificate pe baza genului (Lactobacillus, Bifidobacterium etc.), a speciei (L. acidophilus, B. lactis etc.) și a tulpinii căreia îi aparțin (L. acidophilus LA-5, B) lactis B-b12). În prezent se crede că activitatea benefică a probioticelor este dependentă de tulpină.

Merișor American

Fructele de merișor (Vaccinium macrocarpon Ait.), un arbust din familia Ericaceae, sunt folosite pentru a controla infecțiile recurente ale tractului urinar. Utilizarea pe scară largă a produselor pe bază de afine provine dintr-un studiu realizat în 1994 și publicat în Jurnalul Asociației Medicale Americane (JAMA): pe 153 de femei în vârstă care suferă de cistita recurentă, aportul a 300 de grame de suc american de afine pentru 6 luni s-au dovedit într-adevăr a fi eficiente din punct de vedere clinic. Datorită faptului că este bogat în procianidine (PAC), acest fruct inhibă aderența bacteriilor la celulele mucoasei care acoperă tractul urinar, favorizând eliminarea lor cu urina. De asemenea, provoacă acidificarea urinei, creând astfel un mediu nefavorabil pentru bacterii și, în special pentru Escherichia coli, care este adesea responsabilă de cistită. Pe piață sunt disponibile numeroase preparate pe bază de afine pentru prevenirea și tratamentul infecțiilor tractului urinar. Extractul uscat trebuie să conțină cel puțin 36 mg proantocianidine, măsurate cu metoda DMAC (o metodă de colorimetrie care folosește dimetilaminocinnamaldehida ca reactiv), pentru a asigura prevenirea și vindecarea optimă. Proantocianidinele de merișoare pot avea lanțuri de diferite lungimi. PAC-urile cu lanț scurt sunt ușor absorbite în intestin și acționează foarte rapid asupra tractului urinar, în timp ce cele cu lanț mai lung sunt absorbite mai lent, acționând în principal în intestin. Acesta este motivul pentru care tratamentul cistitei acute acordă prioritate preparatelor cu Merișor cu lanț scurt și mixt, în timp ce extractele de Merișor cu lanț mixt sunt indicate pentru prevenirea infecțiilor recurente.

N-acetilcisteină

Este un derivat al aminoacidului cisteină, cu proprietăți benefice pentru organism (mucolitic, antioxidant, hepatoprotector). Studii experimentale recente au documentat eficacitatea acetilcisteinei în descompunerea și reducerea numărului de bacterii prezente în „biofilmul” de Escherichia coli. Această acțiune poate spori atât proprietățile merișorului american, cât și acțiunea antibioticelor, în special în prevenirea recăderilor.

D-Manoză

D-manoza este un carbohidrat simplu, slab absorbit în intestin, care, fiind administrat pe cale orală, este în mare parte eliminat în fecale și urină, inhibând adezinele bacteriilor. Este indicat în tratamentul infecțiilor urinare recurente, în combinație cu Merișorul American. Se folosește în cicluri de 20 de zile pe lună pentru prevenirea infecțiilor urinare recurente, sau la nevoie.